Sintagma „lichidare voluntară” acoperă în fapt o mulțime de situații, dintre care nu toate pornesc dintr-un act de voință al asociaților. Toate au însă aceeași finalitate: dispariția entității care a fost dizolvată și care a ajuns în lichidare. Materialul de față parcurge procedura așa cum este reglementată de Legea nr. 31/1990, cu trimiteri la dispozițiile Codului civil în materie.

Dizolvarea precede lichidarea

Lichidarea este precedată de dizolvare, fiind practic un efect al acesteia. Sediul materiei îl reprezintă art. 252 și următoarele din Legea nr. 31/1990, respectiv art. 1.941 și următoarele din Codul civil.

Cauzele de dizolvare sunt multiple, legea prevăzând atât situații în care dizolvarea este un act voluntar al asociaților sau acționarilor, cât și situații de dizolvare de drept, în general cu titlu sancționator.

Cauzele de dizolvare

Art. 10, 227, 228, 229 și 237 din Legea nr. 31/1990 enumeră principalele cauze de dizolvare care duc la lichidare. Cele mai importante sunt:

• neîndeplinirea obligațiilor referitoare la capitalul social minim sau la numărul minim de acționari pentru tipul de societate respectiv;
• trecerea timpului stabilit pentru durata societății;
• imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau, dimpotrivă, realizarea acestuia;
• declararea nulității societății;
• hotărârea adunării generale;
• hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați care împiedică funcționarea societății;
• falimentul societății;
• societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
• asociații ori acționarii au dispărut sau nu au domiciliul ori reședința cunoscute;
• capitalul social se reduce sub minimul legal și nu este completat în condițiile legii;
• la societățile în nume colectiv sau cu răspundere limitată — falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când numărul asociaților s-a redus astfel la unul singur.

Atribuțiile lichidatorului

Principalele atribuții ale lichidatorului sunt enumerate la art. 253-255 din Legea nr. 31/1990:

• preluarea patrimoniului și a actelor societății;
• întocmirea unui inventar al elementelor de activ și pasiv;
• întocmirea bilanțului de începere a lichidării;
• să stea în judecată în numele societății;
• să execute și să termine operațiunile de comerț referitoare la lichidare;
• să vândă, prin licitație publică sau în altă modalitate hotărâtă de asociați ori acționari, imobilele și orice avere mobiliară a societății;
• să facă tranzacții, să lichideze și să încaseze creanțele societății;
• să contracteze obligații cambiale, să facă împrumuturi neipotecare și să îndeplinească orice alte acte necesare.

Două limite importante:

• În lipsa unor dispoziții speciale în actul constitutiv sau în actul de numire, lichidatorii nu pot constitui ipoteci asupra bunurilor societății dacă nu sunt autorizați de instanță.
• Lichidatorii care întreprind noi operațiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării răspund personal și solidar de executarea lor.

Procedura în relația cu Registrul Comerțului

Relația cu Oficiul Registrului Comerțului se desfășoară în patru etape distincte.

1. Depunerea hotărârii de dizolvare și lichidare

Se depune la Oficiul Registrului Comerțului competent hotărârea AGA de dizolvare și de numire a lichidatorului, respectiv hotărârea judecătorească de dizolvare. Dacă asociații nu au desemnat un lichidator, Oficiul Național al Registrului Comerțului numește, din oficiu sau la cerere, un lichidator înscris în Tabloul practicienilor în insolvență.

2. Depunerea documentelor lichidatorului

• certificatul de înregistrare UNPIR și atestatul pentru anul în curs;
• copie a actului de identitate al practicianului în insolvență;
• specimenul de semnătură al practicianului, în cazul lichidării grupului de interes economic.

3. Publicarea situațiilor financiare de lichidare

• situațiile financiare — bilanțul final de lichidare — certificate de persoanele autorizate potrivit legii, în copie;
• dacă este cazul, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, în original;
• propunerea de repartizare a activului, dacă este cazul;
• hotărârea AGA prin care s-au aprobat situațiile financiare și propunerea de repartizare a activului.

4. Radierea societății

• raportul lichidatorului, în original;
• cererea de radiere.

Cât durează procedura

Durata este stabilită la 1 an, cu posibilitatea prelungirii pentru perioade de câte 1 an, dar nu mai mult de 3 ori. În practică, o lichidare simplă, fără patrimoniu semnificativ și fără litigii, se încheie în interiorul primului an. Prelungirile apar când există imobile de valorificat, litigii nesoluționate sau evidențe contabile incomplete.

Procedura efectivă de lichidare

Etapele concrete, în ordinea în care se parcurg:

• Preluarea patrimoniului și a documentelor societății.
• Inventarul elementelor de activ și de pasiv, conform Ordinului MFP nr. 2861/2009 și Legii contabilității nr. 82/1991, urmat de întocmirea bilanțului de începere a lichidării.
• Lichidarea propriu-zisă: preluarea dreptului de semnătură în bancă, conducerea activității societății, încasarea creanțelor, plata creditorilor, a taxelor și impozitelor, finalizarea operațiunilor în curs, stingerea litigiilor, vânzarea bunurilor din patrimoniu prin licitație publică sau conform hotărârii asociaților.
• Raportul de la 60 de zile. În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la Oficiul Registrului Comerțului un raport privind situația economică a societății, în care arată dacă este necesară deschiderea procedurii de faliment. Este o obligație frecvent trecută cu vederea.
• Arhivarea fondului arhivistic al societății, conform Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996.
• Bilanțul final de lichidare și propunerea de repartizare a activului, care se depun la ORC competent. După expirarea perioadei de opoziție sau soluționarea opozițiilor, situațiile financiare se consideră aprobate, iar lichidatorii sunt liberați, sub rezerva repartizării activului. Este recomandată aprobarea în AGA a bilanțului final și a propunerii de repartizare.
• Repartizarea activului net rămas către acționari sau asociați, după plata tuturor cheltuielilor și stingerea datoriilor societății.
• Radierea. În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorul depune la ORC cererea de radiere, sub sancțiunea amenzii aplicate lichidatorului. La cerere se poate anexa un certificat fiscal emis de administrația financiară care să ateste lipsa datoriilor către buget — fără ca acest document să fie obligatoriu.

Aspecte contabile și fiscale

Impozitul pe profit în perioada de lichidare

Se respectă prevederile normale privind calculul, declararea și plata impozitului pe profit, cu o mențiune importantă: în anul în care societatea se radiază, termenul de declarare și de plată a impozitului pe profit este data finalizării operațiunilor de lichidare, cel târziu data depunerii situațiilor financiare finale la organul fiscal competent.

Impozitul pe sumele obținute din lichidare de asociați

La finalul lichidării, înainte de repartizarea sumelor către asociați sau acționari, se realizează calculul, declararea, reținerea și plata impozitului pe veniturile realizate.

Veniturile impozabile reprezintă repartizările de bani sau în natură peste aportul la capitalul social. Venitul impozabil se impune cu cota prevăzută de lege, care poate diferi în funcție de calitatea acționarului sau asociatului — persoană fizică ori juridică — de domiciliul fiscal al acestuia și de eventualele convenții de evitare a dublei impuneri, dacă este nerezident.

Obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine persoanei juridice, prin lichidator. Impozitul calculat și reținut la sursă se virează anterior depunerii situației financiare finale la Oficiul Registrului Comerțului.

Cât costă

Onorariul se stabilește după evaluarea situației concrete: numărul de asociați, patrimoniul de lichidat, litigiile în curs și starea evidenței contabile. Indiferent cât de simplă pare procedura, o lichidare condusă corect nu se încadrează sub 15-20 de ore facturabile — notificări, publicări, relația cu Registrul Comerțului și cu ANAF, întocmirea și depunerea bilanțului final de lichidare, radierea.

Cadrul legal aplicabil

• Legea nr. 31/1990 privind societățile, art. 227-237 și art. 252-270;
• Codul civil, art. 1.941 și următoarele, privind lichidarea societății;
• Legea contabilității nr. 82/1991;
• Ordinul MFP nr. 2861/2009 privind organizarea și efectuarea inventarierii;
• Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996;
• Codul fiscal, pentru regimul impozitului pe profit și al impozitului pe veniturile din lichidare.

Material elaborat de av. Florin Daniel Barbu, practician în insolvență, membru în Comitetul Director al INPPI, pe baza suportului de curs „Lichidarea fără insolvență”, susținut în cadrul programului de pregătire a stagiarilor UNPIR, octombrie 2024.